NÍCHEL s. n. Element chimic, metal feromagnetic, alb-cenușiu, lucios, puțin oxidabil, maleabil și ductil, cu numeroase întrebuințări tehnice. – Din fr. nickel, germ. Nickel. Vezi definitia »

El se sinucisese deoarece a avut o depresie. Vezi definitia »

PORTĂRÉL, portărei, s. m. 1. Funcționar însărcinat cu executarea unei sentințe judecătorești. 2. Slujbaș domnesc subordonat portarului (2). – Portar + suf. -el. Vezi definitia »

varicocél s. n., (cazuri) pl. varicocéle Vezi definitia »

FEMÉL, -Ă adj. (Bot.; despre un organ) Care este destinat a produce fructul. [< fr. femelle]. Vezi definitia »