CONDÚCE, condúc, vb. III. 1. Tranz. A îndruma un grup de oameni, o instituție. o organizație etc., având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv. ♦ Fig. A dirija o discuție, a supraveghea desfășurarea unei dezbateri. 2. Refl. A se orienta după..., a se comporta după... 3. Tranz. A însoți pe cineva. 4. Tranz. A dirija mersul unui vehicul, al unei mașini etc. [Perf. s. conduséi, part. condus] – Din lat. conducere. Vezi definitia »

CLEARANCE s.n. (Med.) Raport între concentrația sanguină a unei substanțe și eliminarea prin urină. [Pron. cliărăns. / < fr., engl. clearance – epurare]. Vezi definitia »

irodiéce s.f. pl. (pop.) zânele rele, ielele. Vezi definitia »

AUTOSERVICE SÉRVIS/ s. n. stație de întreținere a autovehiculelor. (< engl. auto-service) Vezi definitia »

șésesprezece (= șaisprezece) num. card. Vezi definitia »