TEJGHEÁ, tejghele, s. f. 1. Masă sau suport lung și îngust pe care vânzătorul își expune marfa și servește pe cumpărători. 2. Masă de lucru a unui meseriaș. – Din tc. tezgah. Vezi definitia »

amándea interj. – Iute, în grabă. Tc. hemende „și imediat” (Iogu, GS, V, 362). După Șeineanu, II, 19 (urmat de Lokotsch 65 și de DAR), din tc. amade, per. amade „repede”. Vezi definitia »

petleá s.f. (înv.) un anumit fel de blană. Vezi definitia »

mándea pron. – Eu, eu însumi. Țig. mande (Graur 166; Juilland 167), care este dativul lui me „eu”; cf. țig. sp. man mende „eu” (Besses 104; Claveria, NRFH, III, 267; Claveria 165). Cuvînt de argou. Vezi definitia »

vâzdogeá (reg.) s. f., art. vâzdogeáua, g.-d. art. vâzdogélei; pl. vâzdogéle, art. vâzdogélele Vezi definitia »