INDUCTÁNȚĂ s.f. (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre fluxul magnetic stabilit printr-un circuit de curentul care trece prin el sau printr-un alt circuit și intensitatea curentului respectiv. [< fr. inductance]. Vezi definitia »

HIDRÚRĂ, hidruri, s. f. Combinație a hidrogenului cu alte elemente chimice. ◊ (Chim.) Hidrură de bor = boran^{Vezi nota}. – Din fr. hydrure. Vezi definitia »

míră s.f. (înv.) gumă mirositoare produsă de un arbore din Arabia. Vezi definitia »

CHINOLÍNĂ s.f. v. chinoleină. Vezi definitia »

CITADÉLĂ, citadele, s. f. (Adesea fig.) 1. Mică fortăreață situată în incinta unei cetăți, a unui oraș, care servea ca rezistență și ca ultim refugiu al celor asediați. ♦ P. gener. Oraș (întărit). 2. Fortăreață, castel, cetate ridicată în afara zidurilor unui oraș, care servea ca post avansat pentru apărarea acestuia. – Din fr. citadelle, it. cittadella. Vezi definitia »