POCNÍT, -Ă, pocniți, -te, adj. v. POCNI. – [DEX '98] Vezi definitia »

SLUTÍT, -Ă adj. v. sluțit. Vezi definitia »

ZENÍT s. n. Punct de intersecție al verticalei locului cu sfera cerească, situat deasupra capului observatorului și opus nadirului. ♦ Fig. Culme, apogeu, înălțime. – Fr. zénith. Vezi definitia »

RĂZBUBUÍT, -Ă, răzbubuiți, -te, adj. (Despre surse de zgomot) Care bubuie tare, care mugește, clocotește etc. – V. răzbubui. Vezi definitia »

COSMOPOLÍT, -Ă adj. 1. (Adesea s.) Referitor la cosmopolitism; cu manifestări de cosmopolitism. 2. (În faza preimperialistă) Care ține de mai multe culturi, comun mai multor țări; universal. ♦ (Despre orașe etc.) Pestriț, amestecat (prin componența populației și prin varietatea limbilor vorbite). ♦ (Despre plante) Care are o largă răspândire geografică. [Cf. fr. cosmopolite, it. cosmopolita, gr. kosmopolites < kosmos – univers, polites – cetățean]. Vezi definitia »