tuzlúc (-ci), s. m. – Tureatcă, pulpar. Tc. tuzluc (Șeineanu, II, 371; Lokotsch 2094), cf. ngr. τουζλούϰι, alb., bg., sb. tuzluk. Vezi definitia »

muslúc s.n. (înv.) rezervor de apă. Vezi definitia »

haiduc Vezi definitia »

slăbúc, -ă, adj. (reg.; despre oameni sau animale, despre corpul lor) plăpânjor, delicat, firav. Vezi definitia »

STUC s. n. 1. Material de construcție format din mortar și ipsos amestecat cu gelatină, clei și (uneori) cu coloranți minerali, care prin uscare și lustruire capătă aspectul marmurei. 2. Material, sub formă de pastă, folosit pentru decorații arhitectonice, care se prepară dintr-un amestec de var stins vechi, praf de marmură și praf de cretă. [Var.: (înv.) ștuc s. n.] – Din it. stucco, germ. Stuck, fr. stuc. Vezi definitia »