CÚMUL, cumuluri, s. n. Deținere de către o persoană a mai multor funcții sau atribuții (remunerate) în același timp. [Acc. și: cumúl] – Din fr. cumul. Vezi definitia »

AURÍCUL, auricule, s. n. Fiecare dintre cele două despărțituri de sus ale inimii; atriu. [Pr.: a-u-] – Din fr. auricule, lat. auricula. Vezi definitia »

a se da după cum bate vântul expr. (peior.) a fi oportunist. Vezi definitia »

RECÚL s.n. Mișcare înapoi a unui corp, ca reacție față de o forță exercitată asupra lui de un alt corp, care are o mișcare într-un anumit sens considerat ca sens înainte. ♦ (P. ext) Mișcare îndărăt; retragere. ♦ Distanță parcursă de un corp în timpul mișcării sale înapoi, provocată prin reacție. [Pl. -uri. / < fr. recul]. Vezi definitia »

a-și da cu presupusul expr. (pop.) a-și exprima părerea. Vezi definitia »