Definita cuvantului mag
mag (mági), s. m. – 1. Magician. – 2. Astrolog, sol.., (religie) rege din Orient. – Mr. mag. Ngr. μάγος, cf. bg. mag; și, în parte, din lat. magus. – Der. magie (var. înv. maghie), s. f., din lat. magia, gr. μαγεία, (sec. XVII) și, modern, din it. maggia, fr. magie; magic, adj., din fr. magique; maghicesc, adj. (înv., magic).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mag
ARȚÁG, arțaguri, s. n. (Pop. și fam.) Pornire spre ceartă, chef de ceartă. [Var.: harțág s. n.] – Din magh. harcag. Vezi definitia »
țifrășág, țifrășáguri, s.n. (reg.) 1. podoabă, ornament. 2. mofturi, fasoane. 3. mândrie. Vezi definitia »
beleág (-guri), s. n. – (Înv.) Semn, marcă. Sl. bĕlĕgŭ (DAR). Este der. de la același cuvînt, beleaznă, s. f. (cicatrice), însă este greu de lămurit drumul urmat de împrumut; cf. mag. belezna „defect de țesătură”, rut. blyzna „cicatrice” (Pușcariu, Dacor., I, 225), rus. blizna „defect” (Bogrea, Dacor., III, 727), bg. bĕležka „semn”. Vezi definitia »
HEMATOFÁG, -Ă adj., s.m. și f. (Animal) care se hrănește cu sângele altui animal. ♦ Referitor la hematofagie. [< fr. hématophage, cf. gr. haima – sânge, phagein – a mânca]. Vezi definitia »
CARPOFÁG, -Ă, carpofagi, -ge, adj. (Despre animale) Care se hrănește cu fructe. – Din fr. carpophage. Vezi definitia »