Definita cuvantului magher
maghér (maghéri), s. m. – Bucătar la o mănăstire. Ngr. μάγειρος, parțial prin intermediul sl. magerŭ (Tiktin). Sec. XVII, împrumut cult, înv. – Der. magherniță, s. f. (înv., bucătărie; baracă, dugheană; colibă), cu suf. sl. -niță, cf. coșniță, varniță etc., cf. ngr. μαγέριϰο „birt, cîrciumă” (sl. *magernica, citat de Candrea, nu există; după Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 222 și Murnu 34, din ngr. μαγειρίον „bucătărie”).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu magher
PRIZONIÉR, -Ă, prizonieri, -e, s. m. și f. 1. Militar luat în captivitate în timpul unui război și reținut de dușman pentru a nu mai participa la ostilități; p. ext. persoană căzută în mâinile unui dușman și rămasă în puterea acestuia; captiv, prins. 2. Persoană arestată, întemnițată; deținut. ♦ Fig. Persoană lipsită de libertate. 3. (Tehn.; în sintagma) Șurub prizonier = prizon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. prisonnier. Vezi definitia »
CENTROMÉR, centromere, s. n. (Biol.) Regiune din cromozom unde se inserează brațele cromatidelor. – Din fr. centromère. Vezi definitia »
cáfer (cáferi), s. m. – Căprior, bîrnă care susține scheletul acoperișului. Săs. kâfer (Borcea 180). În Trans. Vezi definitia »
PIETONIÉR, -Ă adj. (Rar) Pietonal. [Pron. pi-e-. / cf. fr. piétonier]. Vezi definitia »
CONSILIÉR, consilieri, s. m. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Grad în ierarhia unor funcții; persoană care deține acest grad. 3. (Înv.) Membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare. [Pr.: -li-er] – Din fr. conseiller (refăcut după consiliu și consilia). Vezi definitia »