zăbún (înv., pop.) s. n., pl. zăbúne Vezi definitia »

sărpún (-ni), s. m. – Cimbrișor (Thymus serpyllum). – Var. sărpunel. Lat. serpullum (Densusianu, Rom., XXXIII, 285; REW 7860; Tiktin), cf. prov. serpol, cat. serpoll. Caractewrul de cuvînt moștenit și popular pare îndoielnic. Pușcariu 1584 citează pe șerpunel, s. m. (cimbrișor), pe care-l consideră drept reprezentant al lat. *serpullellum. Vezi definitia »

sănătos tun expr. (d. oameni) perfect sănătos. Vezi definitia »

COMÚN, -Ă adj. 1. Care aparține mai multora sau tuturor; folosit de toți sau de mai mulți; obștesc. ◊ Drept comun = totalitatea legilor cu aplicare generală; substantiv comun = substantiv care servește la indicarea obiectelor de același fel; factor comun = număr cu care se înmulțesc toți termenii unei sume; divizor comun = număr întreg cu care se împart exact mai multe numere întregi date; multiplu comun = număr divizibil prin mai multe numere întregi date; numitor comun = numitor care aparține mai multor fracții. ◊ A face cauză comună cu cineva = a fi de partea cuiva (într-o chestiune, într-o discuție etc.). 2. Obișnuit, normal. ◊ Loc comun = idee care apare la mai mulți sau la toți în același fel, banalizându-se prin deasa ei întrebuințare. 3. Banal, de rând. // s.n. Ceea ce aparține tuturor sau mai multora; ceea ce este alcătuit pe baze obștești. ◊ În comun = laolaltă, împreună. ◊ A ieși din comun = A se prezenta ca ceva aparte, neobișnuit. [< lat. communis, cf. fr. commun]. Vezi definitia »

Într-un fel nemaiîntâlnit(Mi-a zâmbit~) Vezi definitia »