TERCIUIÁLĂ, terciuieli, s. f. Terciuire. [Pr.: -ciu-ia-] – Terciui + suf. -eală. Vezi definitia »

sulicioáră, sulicioáre, s.f. 1. (pop.) suliță mică; sulițică. 2. (reg.; în forma: sulițoară) plantă erbacee din familia compozitelor; sunătoare. 3. (reg.) plantă cu tulpina ramificată, cu frunze păroase în trifoi și cu flori albe; fălcată, floarea-vinului, merișor, sulițică. Vezi definitia »

METALÓGICĂ s.f. Disciplină care studiază regulile formale ale unui limbaj. [Gen. -cii. / < fr. métalogique]. Vezi definitia »

PLANTÚLĂ, plantule, s. f. Plantă mică, nedezvoltată, abia ieșită din sămânță. – Din fr. plantule. Vezi definitia »

păpăláșcă s.f. (reg.) 1. mortar. 2. lut frământat cu apă, folosit ca material de construcție la casele țărănești; noroi. Vezi definitia »