cabadái (-i), s. m. – Fanfaron, lăudăros. Tc. kabadayi (DAR). Înv. (sec. XVIII). Vezi definitia »

ceái (ceáiuri), s. n. – 1. Arbust cultivat pentru frunzele lui din care se prepară o băutură cu efect excitant (Thea sinensis). – 2. Infuzie de ceai, sau de alte plante. – 3. Reuniune la care se oferă o ceașcă de ceai. – Mr. ciae. Tc. çay (Roesler 607; Șeineanu, II, 120); Miklosich, Slaw. El., 52; Ronzevalle 75). Este cuvînt chinezesc (čă) care a trecut și în rus. čai (DAR crede că rom. provine din rus.), cf. ngr. τσάι, bg., sl., cr., ceh. čaj. Der. ceaină, s. f. (rar, Mold., salon de ceai), din rus. čajnyi; ceainărie, s. f. (salon de ceai); ceainic, s. n., derivat din rus. čajnik. Vezi definitia »

stupái interj., s.m. (înv.) 1. (interj.) marș!; (în expr.) a da stupai = a mâna din urmă. 2. (s.m.) unitate militară aflată în marș. 3. (s.m.) soldat. 4. (s.m.) cotropire a unui teritoriu străin, a unei localități, de către o armată. Vezi definitia »

BURHÁI, burhaie, s. n. (Reg.) 1. Ceață (rară) care se ridică după ploaie. 2. Ploaie deasă și rece de toamnă. – Din bură + buhai („ceață, bură”, puțin folosit). Vezi definitia »

néșcai adj. nehot. invar. (reg.) niscai. Vezi definitia »