Definita cuvantului maimuță
maimúță (maimúțe), s. f. – 1. Animal tropical. – 2. Persoană care gesticulează ca o maimuță. – 3. Femeie ușoară. – Var. (Mold.) momiță, (înv.) moimiță, moniță, (Banat) măimuc, (Trans.) măimucă, măimuță, (înv.) maimun, moimă. Mr. maimun, megl. măimun. Tc. (arab.) maimun (Miklosich, Türk. Elem., II, 122; Eguilaz 442; Șeineanu, II, 243; Berneker, II, 6; Lokotsch 1365), cf. ngr. μαϊμοῦ, bg. maimuna, sb. maimun, it. mammone, v. fr., prov. maimon, sp., port. mono. Cuvîntul adoptat definitiv în limba literară, după multă șovăire, este maimuță, care pare der. din ngr. Atestat din sec. XVII. Sensul 3, probabil prin confuzie cu magmuză. Der. maimuți, vb. (a imita); maimuțări, vb. (a imita); maimuțărie (var. maimuțăreală), s. f. (imitație ridicolă, contrafacere, simulacru); momiți (var. monițări), vb. (Mold., a imita); măimui, (înv., a imita); momițărie (var. monițărie), s. f. (Mold., imitație); maimuțăresc, adj. (ca de maimuță).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu maimuță
GENULIÉRĂ s. f. 1. parte a unei armuri care acoperă genunchii. ◊ apărătoare pentru genunchi; genunchieră. 2. înălțimea pe câmpul de luptă a unui trăgător în poziția în picioare, în genunchi sau culcat. 3. distanța verticală dintre planul de așezare al unei guri de foc și axul țevii. (< fr. genouillère) Vezi definitia »
XEROBÓLĂ s.f., pl. xerobóle Vezi definitia »
ETÓLĂ s.f. Fâșie lată de mătase, purtată ca podoabă în timpul serviciului religios de preoții catolici. [< fr. étole]. Vezi definitia »
CRIBLÚRĂ s.f. Piatră dură, sfărâmată mărunt și sortată după dimensiuni standardizate, folosită ca îmbrăcăminte rutieră. [< fr. criblure]. Vezi definitia »
TERMOENERGÉTICĂ s.f. Disciplină tehnică care se ocupă cu producerea și folosirea căldurii. [Cf. fr. thermo-énergétique]. Vezi definitia »