Definita cuvantului malac
malác (maláci), s. m. – Bivol mic. Ngr. δαμαλάϰι „juncan”, din δαμάλι „vițel”, cf. bg. malak. Der. din gr. μαλαϰός „fraged, tînăr” (Cihac, II, 672; Berneker, II, 11; Tiktin) sau din bg., pusă în legătură cu sl. malŭ „mic” (Tiktin; Candrea) pare mai puțin probabilă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu malac
BAIBARÁC, baibarace, s. n. (Reg.) Haină scurtă purtată de țărani. – Ucr. baĭbarak. Vezi definitia »
oturác (-ce), s. n. – Popas, oprire, haltă. Tc. oturak (Șeineanu, III, 92), cf. alb. oturak. Sec. XVII, înv. – Der. oturac, s. m. (înv., veteran). Vezi definitia »
FLEAC1, fleacuri, s. n. 1. Lucru de mică importanță, neînsemnat; bagatelă. ♦ Om de nimic, secătură. 2. (La pl.) Vorbe de clacă; nimicuri, palavre. – Et. nec. Cf. flec. Vezi definitia »
vîrcolác (-ci), s. m. – 1. Duh rău, căruia i se atribuie mai ales ocultația Lunii și a Soarelui în timpul eclipselor. – 2. Peștișor artificial pentru undiță. – Mr. vărculac, vărcolac, megl. vărculac. Sl. vlŭkodlakŭ, de la vlŭkŭ „lup” (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 448; Conev 106; Schneeweiss, REB, II, 181), cf. bg. vrăkolak, sb. vokodlak, alb. vurvolak, ngr. βουρϰόλαϰας (Meyer, Neugr. St., II, 20), fr. brucolaque (Gaster, ZRPh., IV, 385; REW 9461). Pentru semnificația sa mitologică, cf. fr. loup-garou. germ. Werwolf. Din sl. vlŭkŭ provin și toponimele Vîlcea, regiune care în sec. XII era teritoriul unui Farcaș (‹ mag. fárkás „lup”) și Vîlcov, traducerea gr. Λυϰόστομον. Vezi definitia »
a cumpăra mâța în sac expr. 1. a cumpăra o marfă fără a-i verifica, în prealabil, calitatea. 2. a accepta un lucru / o idee / o afacere etc. fără o verificare prealabilă. Vezi definitia »