TRANSPOZÍȚIE s.f. Transpunere. ♦ (Mat.) Permutare în care toate elementele, în afară de două (care se schimbă unul în celălalt), rămân neschimbate. ♦ (Chim.) Schimbare a poziției unor atomi sau a unor radicali dintr-o moleculă, pentru a forma un izomer. ♦ (Muz.) Schimbarea tonalității unei compoziții. [Gen. -iei. / cf. fr. transposition, lat. transpositio]. Vezi definitia »

CLOREMÍE s.f. (Med.) Concentrație a clorului în sânge; cloruremie. [Gen. -iei. / < fr. chlorémie]. Vezi definitia »

MEATOSCOPÍE s. f. examen al unui meat cu ajutorul cistoscopului. (< fr. méatoscopie) Vezi definitia »

COMPUTÁȚIE s.f. Calcul al timpului pentru fixarea calendarului bisericesc. [Gen. -iei, var. computațiune s.f. / cf. fr. computation, lat. computatio]. Vezi definitia »

stréjie, stréjii, s.f. (reg.) lanțul de care trag boii înaintași la plug. Vezi definitia »