Definita cuvantului mană
mánă (-ne), s. f. – 1. Lichen comestibil. – 2. Beneficiu, profit. – 3. Abundență, productivitate. – 4. Secreție vîscoasă a unor plante. – 5. Oidium (Perenospora viticola). – Mr. mană. Ngr. μάννα (sec. XVII), în parte prin bg. mana (Tiktin; Candrea). – Der. mănos, adj. (fertil, bogat; folositor, rentabil); înmănoșa, vb. (Trans., rar, a fertiliza); mănoșie, s. f. (abundență, fertilitate).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mană
FENAZÓNĂ s. f. antipirină. (< fr. phénazone) Vezi definitia »
feștílă (feștíle), s. f. – Fitl de lampă. Sl. svĕštilo (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Miklosich, Lexicon, 832; Cihac, II, 108; Conev 62), cf. cr. svĕštilo „fitil”. Vezi definitia »
COVĂȚÍCĂ, covățele, s. f. Diminutiv al lui covată. – Covată + suf. -ică. Vezi definitia »
ANAMORFÓZĂ, anamorfoze, s. f. Desen deformat care dă o imagine corectă numai dacă e privit dintr-un anumit punct ori într-o oglindă sau lentilă specială. – Fr. anamorphose. Vezi definitia »
SCLIPEÁLĂ, sclipeli, s. f. (Rar) Sclipire. – Sclipi + suf. -eală. Vezi definitia »