Definita cuvantului mană
mánă (-ne), s. f. – 1. Lichen comestibil. – 2. Beneficiu, profit. – 3. Abundență, productivitate. – 4. Secreție vîscoasă a unor plante. – 5. Oidium (Perenospora viticola). – Mr. mană. Ngr. μάννα (sec. XVII), în parte prin bg. mana (Tiktin; Candrea). – Der. mănos, adj. (fertil, bogat; folositor, rentabil); înmănoșa, vb. (Trans., rar, a fertiliza); mănoșie, s. f. (abundență, fertilitate).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mană
mîzdă (-de), s. f. – 1. Recompensă, salariu, retribuție. – 2. Mită, cîștig necinstit. – 3. Aldămaș, bacșiș, dare. – Var. măzdă, măzdea. Sl. mizda „recompensă” (Miklosich, Lexicon, 388; Cihac, II, 191). Sec. XVII, înv. – Der. mîzdelnic, adj. (înv., corupt); mîzdi (var. măzdi, măzdui), vb. (a corupe), înv. Vezi definitia »
RIGLĂ, rigle, s.f. Piesă de secțiune dreptunghiulară având grosimea între 40 mm și 100 mm și lățimea cât dublul grosimii (sin. cusac, căprior). Este folosită atât ca element component al șarpantei, cât și ca material de tâmplarie pentru executarea tocurilor (ramelor fixe) de uși și ferestre, în construcția mobilierului etc. Vezi definitia »
geántă (génți), s. f. – Partea exterioară a unei roți de autovehicul. – Var. jantă. Fr. jante, cu influența cuvîntului anterior. Termen automobilistic, se folosește și în expresia a fi pe geantă (Arg., a fi lider). Cf. Graur, BL, V, 61. Vezi definitia »
STELIȘOÁRĂ, stelișoare, s. f. (Reg.) 1. Steluță (I). 2. (Bot.) Steliță. – Stea + suf. -ișoară. Vezi definitia »
ANTROPOBIOCENÓZĂ s. f. biocenoză componentă a ecosistemelor umane. (< fr. anthropobiocénose) Vezi definitia »