HORĂITÚRĂ, horăituri, s. f. (Reg.) Sforăială. [Pr.: -ră-i-] – Horăi + suf. -tură. Vezi definitia »

TURNIÓLĂ s.f. (Med.) Panarițiu superficial localizat în jurul unghiilor. [Pron. -ni-o-. / < fr. tourniole]. Vezi definitia »

EPIPLOÍTĂ s. f. inflamație a epiplonului. (< fr. épiploïte) Vezi definitia »

DIÁDĂ s.f. 1. (Fil.) Principiul diversității și al neegalității în filozofia lui Pitagora, opus monadei. 2. (Mat.) Grup de două mărimi legate cu ocazia aceleiași operații. 3. (Biol.) Formațiune alcătuită dintr-o pereche de celule, cu nuclei haploizi, rezultată în urma primei diviziuni meiotice. [Pron. di-a-. / < fr. dyade, cf. lat. diades, gr. dys – doi]. Vezi definitia »

PARAFLÁCĂRĂ, paraflăcări, s. f. Piesă metalică pentru protejarea tijei pistonului contra flăcării din cilindru la motoarele cu autoaprindere. – Para²- + flacără. Vezi definitia »