Definita cuvantului mănuchi
mănúchi (mănúchiuri), s. n. – 1. Snop. legătură, fascicul. – 2. Buchet, Culegere. – Var. mănunchi. Mr. mînucl’u. Lat. manŭcŭlus (Pușcariu 1021; Candrea-Dens., 1125; REW 536), cf. it. manocchio, prov. manolh, v. fr. manoil, cat. manoll, sp. manojo (gal. monllo), port. molho. – Der. înmănunchia, vb. (a face mănunchiuri).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mănuchi
TUMBELÉCHI, tumbelechiuri, s. n. Tobă mică de aramă, de formă semisferică, care făcea parte din instrumentele fanfarei turcești. – Din tc. dümbelek. Vezi definitia »
SANCHÍ, sanchesc, vb. IV refl. (reg) 1. A se lenevi Vezi definitia »
BAZAÓCHI, -OÁCHE, bazaochi, -oache, adj. (Reg.) 1. Care se uită chiorâș, sașiu. 2. Nebunatic, ștrengar. – Ucr. bezokiĭ. Vezi definitia »
phi / phii (fam.) interj. Vezi definitia »
pezevénghi (pezevénghi), s. m. – Codoș, șarlatan, pungaș. – Var. pezevenchiu. Tc. pezevenk › per. pῑsāhäng „ghid” (Șeineanu, II, 295; Lokotsch 1658), cf. ngr. πεζεβέγϰης, alb., bg., sb. pizavenk. – Der. pezevenghe, s. f. (codoașă); pezeventlîc, s. n. (proxenetism, șarlatanie). Vezi definitia »