Definita cuvantului mănușă
mănúșă (mănúși), s. f. – 1. Îmbrăcăminte pentru mîini. – 2. Toartă, mîner. – 3. Coadă de unealtă. – 4. Clanță, ivăr. – 5. Snop, mănunchi de cînepă. – 6. Fiare (pentru deținuți). – Var. mînușe. De la mînă, cu suf. dim. -uș; sing. s-a reconstituit după pl. mănuși. – Der. mănușar, s. m. (fabricant, negustor de mănuși); mănușat (var. înmănușat), adj. (cu mănuși); mănușerie, s. f. (fabrică, magazin de mănuși); înmănușa, vb. (a pune, a purta mănuși).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mănușă
ALERGÍDĂ s. f. afecțiune cutanată de natură alergică. (< fr. allergide) Vezi definitia »
METALOTÉHNICĂ s. f. ramură a tehnicii care se ocupă cu prelucrarea metalelor. (< metalo- + tehnică) Vezi definitia »
PÉGRĂ s. f. (Livr.) Lume interlopă, drojdie a societății. – Din fr. pègre. Vezi definitia »
terbentínă (-ne), s. f. – Lichid mirositor obținut din rășina coniferelor. – Var. ter(e)pentin(ă), terebentină, termentin, trementin. Fr. térébentine, contaminat cu germ. Terpetin, cf. it., sp. trementina. Vezi definitia »
leáfă (léfe), s. f. – 1. Partea scobită a unei linguri, găvan. – 2. Polonic de lemn, lingură de lemn. – 3. Mai de lemn, paletă, rachetă. – 4. Lamă, tăișul unor instrumente. – 5. Capătul daracului. – Var. (Bucov.) leașcă. Germ. Löffel „lingură”, prin intermediul săs. leifel (Lacea, Dacor., IV, 779; DAR). Vezi definitia »