GROTÉSC, -Ă I. adj. de un comic exagerat; caraghios, nenatural; ciudat, bizar. II. s. n. 1. categorie estetică reflectând realitatea, contrar sublimului, în forme fantastice, bizare, monstruoase. 2. gen de ornamentație de origine romană, reintrodus în epoca Renașterii, din pictură sau sculptură decorativă cu figuri grotești. 3. literă de tipar fără piciorușe, din combinații cu arce și segmente de dreaptă. III. s. f. (teatru) gen de comedie. (< fr. grotesque, it. grottesco) Vezi definitia »

FEMEIÉSC, -IÁSCĂ, femeiești, adj. Feminin. [Pr.: -me-iesc] – Femeie + suf. -esc. Vezi definitia »

HAIDUCÉSC, -EÁSCĂ, haiducești, adj. De haiduc. – Haiduc + suf. -esc. Vezi definitia »

MENÍSC¹ s. n. 1. curbură a suprafeței unui lichid într-un tub (capilar). ◊ lentilă convexă pe o parte și concavă pe cealaltă. 2. (anat.) cartilaj în formă de disc, între articulații. (< fr. ménisque) Vezi definitia »

MUSCĂLÉSC, -EÁSCĂ, muscălești, adj. (Înv. și pop.) Care aparține muscalilor², privitor la muscali², care provine din țara muscalilor²; rusesc. [Var.: moscălésc, -eáscă adj.] – Muscal² + suf. -esc. Vezi definitia »