senín (-nă), adj. – Limpede, clar. – Var. Trans. serin, sărin. Mr., megl. sirin. Lat. serēnus (Pușcariu 1579; REW 7843), cf. vegl. saran, prov., cat. serè, fr. serein. Asimilarea rin › nin este recentă. – Der. seninare, s. f. (Trans., stîncă de piatră lustruită sau strălucitoare); seninătate (var. seninețe), s. f. (claritate), pe care Pușcariu 1580 îl reduce la lat. serēnitas; (în)senina, vb. (a se face senin). Vezi definitia »

PALEOCREȘTÍN, -Ă adj. referitor la începuturile creștinismului. ♦ artă ~ă = arta primilor creștini, dezvoltată în Occident, ale cărei forme dovedesc legături profunde cu arta de tradiție elenistică (picturi relativ rudimentare, scene și motive pătrunse de un întreg simbolism). (după fr. paléochrétien) Vezi definitia »

saín (-nuri), s. n. – Carne de porc. – Mr. săin. Lat. suinus (P. Papahagi, Notițe, 43; Rosetti, IV, 74), cf. sp. sain. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

paraxín (paráxină), adj. – Ciudat, curios, bizar. – Var. paraxîn. Ngr. παράξενος (Gáldi 221). – Der. paraxenie, s. f. (ciudățenie, raritate), din ngr. παραξενιά; parascovenie, s. f. (prostie, aberație, ciudățenie), probabil în loc de *paraxovenie, cu suf. ca în drăcovenie (după Cihac, II, 245 și Tiktin, din sl. kovati „a forja”, cf. sb. skovati „a forja”, pol. kowanie „invenție”. Vezi definitia »

FRÁNKLIN s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a sarcinii electrice, egală cu sarcina unui corp punctual care, la distanța de 1 cm de un alt corp punctual încărcat cu aceeași sarcină, este supus în vid unei forțe de o dină. [< fr., engl. franklin, cf. (Benjamin) Franklin – fizician american]. Vezi definitia »