ORDONÁNȚĂ s. f. I. 1. dispoziție scrisă care emană de la o autoritate (administrativă). ♦ ~ de plată = dispoziție de plată a unei sume. 2. act legislativ al unui guvern. 3. (jur.) hotărâre judecătorească dată în proceduri cu caracter urgent. II. (în vechea armată) soldat în serviciul personal al unui ofițer. III. mod de dispunere a elementelor unei compoziții arhitecturale, de grupare a diferitelor elemente ale unui tablou etc. (< fr. ordonnance) Vezi definitia »

FLEXÚRĂ s. f. 1. deformare a straturilor solului ca urmare a denivelării a două compartimente. 2. formație anatomică încurbată. (< fr. flexure, lat. flexura) Vezi definitia »

tabără, tabere s. f. (intl.) închisoare. Vezi definitia »

CURIEPUNCTÚRĂ s.f. (Med.) Tratament aplicat în cancer, constând din introducerea în țesuturi a unor ace radioactive. [Pron. cü-ri-punc-. / < fr. curiepuncture]. Vezi definitia »

obreáză s.f. (reg.) cingătoare lată de piele, cu nasturi. Vezi definitia »