Definita cuvantului marfă
márfă (mắrfuri), s. f. – 1. (Trans., Maram.) Vite. – 2. (Înv.) Provizii. – 3. Obiecte de negoț. – Var. (înv., Trans.) marhă, (Banat) marvă. Sl. (sb., cr., rut.) marha (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 186) și mag. marha (Gáldi, Dict., 144), din v. germ. mariha „cal.” – Der. mărfar (var. marfagiu), s. m. (negustor). Din rom. provin rut. marfa (Miklosich, Wander., 17; Candrea, Elemente, 408; Berneker, II, 19), mag. márfa (Edelspacher 18).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu marfă
OBSERVÁNȚĂ s.f. (Liv.) Observare, respectare a legii, a normelor religioase. ♦ Normă religioasă. [Cf. fr. observance]. Vezi definitia »
CORELOGRÁMĂ s. f. reprezentare grafică a corelației dintre valorile variabile ale unui fenomen. (< fr. corrélogramme) Vezi definitia »
frăștílă, frăștíle, s.f. (reg.) așchie lungă de lemn, cioplită în forma spetezelor de la zmeu. Vezi definitia »
CONCOÍDĂ s.f. Curbă plană obținută ducând printr-un punct fix o secantă variabilă care întâlnește o dreaptă sau o curbă într-un punct și ducând pe secantă din acest punct, de o parte și de alta, o lungime constantă. ♦ (Arhit.) Profilul unui fus de coloană. [Pron. -co-i-. / < fr. conchoïde, cf. gr. konche – scoică, eidos – formă]. Vezi definitia »
RITÓRICĂ s. f. v. retorică. Vezi definitia »