Definita cuvantului marin
marín (marínă), adj. – De mare. Fr. marin. – Der. marină, s. f., din fr. marine; marinar, s. m. (soldat la marină; Arg., avort, făt avortat), din it. marinaro, cf. ngr. μαρινάρης; marinăresc, adj. (de marină, de marinar); marinărește, adv. (ca marinarii); marina, vb. (a conserva carne sau pește), din fr. marinade; submarin, s. n., după fr. sous-marin.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu marin
EBENÍN, -Ă adj. asemănător abanosului. (< fr. ébénin) Vezi definitia »
sclavín, -ă, adj., s.m. și f. (înv.) 1. (adj.) care aparține sclavinilor (slavilor), privitor la sclavini. 2. (s.m. și f.) nume dat slavilor de sud în evul mediu. Vezi definitia »
bazín (bazíne), s. n. – 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni. – 2. Pelvis. – 3. Regiune din care un rîu, fluviu etc. își adună apele. – Var. basin. Fr. bassin. Ortografia basin nu este fonetică. În rom. pare că s-a pronunțat totdeauna cu z, poate prin falsă asociere cu bază. Vezi definitia »
BAZÍN s. n. 1. rezervor mare de apă, alimentat de la o sursă. 2. suprafață de apă în incinta unui port pentru staționarea navelor. 3. regiune de unde un curs de apă își adună afluenții. 4. regiune cu zăcăminte de minereuri. 5. vas din metal, piatră sau ceramică, conic ori în formă de calotă sferică. ◊ element de arhitectură constând dintr-o cavitate prismatică sau cilindrică, destinată să conțină apă. 6. parte inferioară a cavității abdominale, între oasele iliace; pelvis. (< fr. bassin) Vezi definitia »
DUBLÍN s. n. (mar.) mod de legare a unei nave la țărm sau de o geamandură, astfel încât deslegarea să se poată face fără a coborî de pe punte. (< engl. dublin) Vezi definitia »