Definita cuvantului marț
marț s. m. – 1. Martie. – 2. Mărțișor. – Mr. Marțu. Lat. Martius (Pușcariu 1034; Candrea-Dens., 1056). Cuvînt rar cu ambele sensuri (al doilea în Munt.), a fost înlocuit de martie (megl. marta), s. f. (numele lunii), din ngr. μάρτιος, parțial prin intemediul sl. martii, v. sb. mart (Vasmer, Gr., 95). – Der. mărțișor, s. m. (martie); mărțișor, s. n. (podoabă, medalion de 1 martie), pe care Pușcariu, Dimin., 127, îl deriva în mod echivoc din martie, este dim. a lui marț (Pascu, Beiträge, 53).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu marț
BRANȚ, branțuri, s. n. Bucată de piele, de carton sau de plută care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. – Cf. germ. Brandsohle. Vezi definitia »
soțuléț, soțuléți, s.m. (reg.) bărbățel, soțior, soțuc, soțuluc. Vezi definitia »
plănúț, plănúțe, s.n. (reg.) 1. plan mic. 2. bucată mică de pământ primită de țărani potrivit schițelor de comasare. Vezi definitia »
DUCĂRÉȚ, -EÁȚĂ, ducăreți, -e, adj. (Fam.) Umblăreț. – Duce + suf. -ăreț. Vezi definitia »
POMULÉȚ, pomuleți, s. m. Pomișor. – Pom + suf. -uleț. Vezi definitia »