Definita cuvantului marulă
marúlă (marúle), s. f. – Salată verde. – Var. (Mold.) marolă. Mr. mărule. Tc. marul, parțial prin mijlocirea ngr. μαρούλιον, ngr. μαρούλι (Șeineanu, II, 250; Meyer 260; Meyer, Neugr. St., III, 42; Berneker, II, 21; Lokotsch 1430; Ronzevalle 156). Se consideră că-i vorba de un cuvînt de origine gr. άμαρούλιον, der. din amarus; dar există și în cuman. marul „lăptucă” (Kuun 126), astfel că ar trebui să fie cuvînt turcic; cf. bg. maruli, alb. marulj, sb. marűlja (Vasmer, Gr., 96).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu marulă
holodrágă s.f. (reg.) persoană înaltă; horghidan. Vezi definitia »
MANDOLINÁTĂ s. f. serenadă executată cu acompaniament de mandolină. (< it. mandolinata) Vezi definitia »
BARÍTĂ s. f. (hidr)oxid de bariu, folosit în radiologia tubului digestiv. (< fr. baryte) Vezi definitia »
GRAMIERĂ s. f. BalanțĂ? specialĂ?, în formĂ? de sfert de cerc, în industria hârtiei și a celulozei la determinarea gramajului. -Din Gram + â??ieră Vezi definitia »
GÚRMĂ s.f. (Vet.) Boală infecțioasă a mânjilor, manifestată prin scurgere nazală și abcese ale ganglionilor limfatici. [< fr. gourme]. Vezi definitia »