Definita cuvantului masă
másă (mése), s. f. 1. Mobilă, pe care se mănîncă. – 2. Mîncare. – 3. Bancă, tarabă. – Mr. measă, megl. męsă. Lat. mensa (Pușcariu 1040; Candrea-Dens., 1066; REW 5497), cf. fr. moise, sp., port. mesa. – Der. măsar, s. m. (Trans., dulgher, tîmplar), cu suf. -ar; măsaniu (var. Trans. de S., măsai), s. n. (Banat, față de masă), care pare der. intern de la masă (după Pușcariu 1043, din lat. *mensalium; după Candrea, din bg. mesal); măsariță, s. f. (Trans., față de masă), de la măsar cu suf. -iță (după Pușcariu 1043 și Tiktin, din lat. mensalis); mescioară, s. f. (măsuță); mesi, vb. (a chefui, a benchetui); mesean, s. m. (invitat la masă); meselnic, s. m. (Olt., mesean); comesean, s. m. (invitat la masă). – Din rom. provine bg. masa (Capidan, Raporturile, 225), tc. masa (Miklosich, Slaw Elem. in Türk., 14; Meyer, Türk. St., I, 46).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu masă
FRIGÁNĂ s.f. Insectă nevropteră a cărei larvă, acvatică, construiește în jurul ei o teacă din vegetale, nisip și cochilii. [< fr. phrygane]. Vezi definitia »
coțúlă, coțúle, s.f. (reg.) femeie ademenitoare (care te cheamă prin semne); coțușcă. Vezi definitia »
VÓGĂ s.f. (Rar) Interes deosebit și momentan stârnit de un personaj, de un lucru, de un obiect etc.; modă. ♦ Faimă de care se bucură cineva. [< fr. vogue]. Vezi definitia »
TELEBUSÓLĂ s.f. Busolă ale cărei indicații sunt transmise de la distanță unor instrumente indicatoare așezate la bordul unui avion; telecompas. [< tele- + busolă]. Vezi definitia »
ZĂHĂRÍCĂ s. f. Una dintre cele două plante: Myricaria germanica și Lycium vulgare. (din zahăr) Vezi definitia »