Definita cuvantului încărcățel
ÎNCĂRCĂȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, încărcăței, -ele, adj. (Pop.) Diminutiv al lui încărcat2.

Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu încărcățel
COLONÉL1, colonei s. m. Grad de ofițer superior, între locotenent-colonel și general-maior; persoană care poartă acest grad.. – Din fr. colonel. Vezi definitia »
vânturél1 (șoim, erou) s. m., pl. vânturéi, art. vânturéii Vezi definitia »
sparánghel (-li), s. m. – Plantă leguminoasă (Asparagus officinalis). – Var. Bucov. sparangă; Trans. spergă, sperghe. Mr. spăragă. Ngr. σπαράγγι, din gr. ἀσπάραγος, cf. bg. sparangi, alb. spërëng, pol. szparag, mag. spárga (› Trans. spergă). Vezi definitia »
PRÂSNÉL, prâsnele, s. n. 1. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal, cu un vârf ascuțit și care se rotește pe o suprafață plană; titirez, sfârlează. ◊ Expr. (Sprinten sau iute) ca prâsnelul (sau ca un prâsnel) = foarte iute, sprinten, ager. ♦ Fig. Copil mic (sau om mic de statură) și foarte vioi. 2. Capătul (conic) inferior al fusului de tors, care face ca fusul să se învârtească mai ușor. 3. Partea interioară a fusului morii, fixată într-una din pietrele acesteia. [Var.: prisnél s. n.] – Pristen (reg. „prâsnel” < bg.) + suf. -el. Vezi definitia »
PARALÉL1, -Ă I. adj. 1. (mat.; despre drepte, planuri) care se află la o distanță constantă unul de altul și care nu se pot întâlni oricât ar fi prelungite. 2. care se produce concomitent și se desfășoară în mod similar cu altceva. 3. (inform.; despre operații) în care ansamblul de biți este tratat simultan; (despre mașini, organe) unde mai multe operații se efectuează simultan. II. s. n. dispozitiv pentru trasarea unor linii paralele. III. s. f. 1. linie, suprafață situată în toată întinderea ei la egală distanță de altă linie sau suprafață cu care nu se întretaie oricât de mult s-ar prelungi. ◊ fiecare dintre cercurile imaginare paralele cu ecuatorul care unesc punctele de egală latitudine de pe suprafața Pământului. 2. (pl.) aparat de gimnastică din două bare paralele susținute de stâlpi. 3. comparație, apropiere între două ființe, lucruri, fenomene etc., în care se scot în evidență asemănările și deosebirile; paralelism (2). (< fr. parallèle, lat. paralelus, gr. parallelos, /II/ germ. Parallele) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z