ÎNCUIBÁ, încuibez, vb. I. Refl. A-și face cuib; a se vârî (unde nu-i este locul); a se oploși. ♦ Fig. A pătrunde adânc; a se înrădăcina. [Prez. ind. și: încúib] – În + cuib. Vezi definitia »

ÎNCHELBÁ, închelbez, vb. I. Tranz. (Reg.) A aduna la un loc; a înjgheba. [Var.: încherbá vb. I.] Vezi definitia »

ABÁ, abale s.f. (înv. și reg.) Stofă groasă de lână pentru haine țărănești; dimie, pănură, suman, șiac Vezi definitia »

EXHIBÁ vb. I. tr. A arăta, a etala (ostentativ) ceva; a se făli cu ceva. [< fr. exhiber, cf. lat. exhibere – a arăta]. Vezi definitia »

SCĂLÂMBÁ vb. I v. scălâmbăia. Vezi definitia »