MOÁRE s. f. (Reg.) Apă cu sare sau cu oțet (folosită la conservarea legumelor); lichid acru în care se țin ori s-au ținut murături; spec. zeamă de varză. ◊ Expr. A ști (sau a cunoaște) moarea cuiva = a cunoaște firea, obiceiurile cuiva. A mânca (sau a gusta) moarea (sau din moarea) cuiva = a avea de suportat supărarea, toanele cuiva. ♦ Fel de mâncare preparat cu saramură. ♦ Fig. Fel de a fi al cuiva; fire, temperament, caracter. – Probabil lat. moria. Vezi definitia »

ZGREPȚENÁRE, zgrepțenări, s. f. v. ZGREPȚENA. – [DLRM] Vezi definitia »

UTILÁRE s.f. Acțiunea de a utila și rezultatul ei; înzestrare. [< utila]. Vezi definitia »

AUTOIMPÚNERE, autoimpuneri, s. f. Contribuție bănească pe care o colectivitate o fixează și o dă de bună voie, în vederea unor lucrări locale de interes obștesc. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + impunere (după rus. samooblojenie). Vezi definitia »

EMASCULÁRE s.f. Acțiunea de a (se) emascula; emasculație; evirație. [< emascula]. Vezi definitia »