Definita cuvantului mator
mátor (mátoră), adj. – Bătrîn, încărcat de ani. – Var. matur. Mr. matur. Sl. matorŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 190; Romansky 124; Conev 59), cf., bg., sb., cr., slov. mator. Originea cuvîntului sl. nu este sigură: din lat. materia după Berneker, II, 25, mai probabil din lat. maturus, ca în mr. (după Pușcariu 1052, rom. provine direct din lat.). E dubletul lui matur, adj. (copt, În toată firea), sec. XIX, cu der. maturitate, s. f., din fr. maturité. – Der. matori, vb. (rar, a îmbătrîni); matorie, s. f. (înv., vechime).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mator
EXTERMINATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care extermină, nimicitor. (< fr. exterminateur, lat. exterminator) Vezi definitia »
AERATÓR, aeratoare, s. n. Afânător. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérateur. Vezi definitia »
MACHIÓR, -Ă machiori, -e s. m. și f. Persoană care execută machiaje, specialist în machiaj. V. grimeur. [Pr.: -chi-or] – Din fr. maquilleur. Vezi definitia »
sinefór, sinefóri, s.m. (înv.) membru în consiliul de conducere al unei eforii. Vezi definitia »
SCÂRȚIITÓR, -OÁRE adj. v. scârțâitor. Vezi definitia »