Definita cuvantului mazil
mazíl (mazíli), s. m. – 1. (Înv.) Destituit, dat afară din funcție sau serviciu. Se spunea despre principii destituiți de sultan, ca și despre demnitarii concediați; acestia din urmă formau o clasă aparte, de boieri supușu unui regim special de dări. – 2. Boier. – Var. (Mold.) mazîl. Tc. mazul, din arab. ma‘zul (Șeineanu, II, 253; Roesler 598; Lokotsch 1450). Sec. XVII. – Der. mazilesc, adj. (nobil); mazili, vb. (a destitui, a da afară; a expulza); mazilie, s. f. (destituire, exil); mazilime, s. f. (reuniune de mazili). Rus. de S. mazil „proprietar”, pe care Vasmer, II, 88 îl consideră de origine mai puțin clară, provine din rom.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mazil
MIRÁBIL, -Ă adj. (Rar) De mirat, extraordinar, minunat. [< it. mirabile, cf. lat. mirabilis]. Vezi definitia »
INDISOLÚBIL, -Ă, indisolubili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi desfăcut, rupt, destrămat, care este de nezdruncinat. – Din fr. indissoluble, lat. indissolubilis. Vezi definitia »
pil interj. – Cuvînt cu care se indeamnă cîinii de vînătoare. Fr. pille ‹ it. piglia. Vezi definitia »
REPERÁBIL, -Ă adj. care se poate repera. ◊ (lingv.) care poate fi întâlnit într-o frază corectă. (< fr. repérable) Vezi definitia »
INAMISÍBIL, -Ă adj. (Liv.) Care nu poate fi pierdut. [< lat. inamissibilis, cf. fr. inamissible]. Vezi definitia »