aduná (adún, adunát), vb. 1. a strînge, a culege. 2. A acumula, a îngrămădi. 3. A adăuga, a însuma. 4. (refl.) A se strînge. – Mr. adun, megl. dun, istr. aduru. < Lat. adūnāre (Pușcariu 31; REW 209; DAR); cf. it. adunare, cat., sp., port. aunar, v. fr. auner. – Der. adunare, s. f. (întrunire; strîngere, culegere; adăugare, însumare); adunat, s. n. (recoltă, cules); adunător, adj. (unealtă de strîns); adunător, s. n. (numărătoare); adunătură, s. f. (grămadă; lucruri de nimic), care ar putea fi reprezentantul direct al unei formații lat., cf. abruz. adunatura. Vezi definitia »

MECÉNA s. m. invar. (Livr.) Protector al literaturii, al artelor, al științelor; mecenat. – Din fr. mécène. Vezi definitia »

buruiana perena din familia gramineelor Vezi definitia »

a da nana expr. a bate un copil mic. Vezi definitia »

persoana cu inclinatii homosexuale, folosit foarte des in penitenciare Vezi definitia »