Definita cuvantului mehenghi
mehénghi (mehenghiuri), s. n. – 1. Piatră de încercare. – 2. (S. m.) Viclean, fățarnic, hoțoman. – Var. mehenchi, mehengler. Tc. mehenk, din arab. muhakk (Șeineanu, II, 256; Lokotsch, 1498), cf. ngr. μεέγγi, bg. mehenk. – Der. mehenghe, s. f. (fățarnică).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mehenghi
DEÓCHI (rar, 2) deochiuri, s. n. 1. Putere (magică) pe care superstițioșii o atribuie unor oameni, de a îmbolnăvi pe cei asupra cărora își fixează privirea (cu răutate, invidie etc.). 2. Efectul privirii care deoache; boală pricinuită de această privire; deochetură. ◊ Expr. De-a deochiul = cu admirație. (Astăzi, mai ales în glumă) Să nu(-i) fie (cuiva) de deochi! formulă de admirație pentru calitățile fizice ori pentru inteligența cuiva (care nu trebuie deocheat). [Var.: (reg.) dióchi s. n.] – De4 + ochi1. Vezi definitia »
IGNORÁTIO ELÉNCHI s.f. Eroare logică constând în substituirea involuntară sau sofistică a tezei de demonstrat printr-o altă teză. [Pr.: -ți-o-] – Loc. lat. Vezi definitia »
vechi adj. m., f. véche, art. véchea, g.-d. art. véchii; pl. m. și f. vechi; art. m. véchii Vezi definitia »
PEZEVÉNCHI, pezevenchi, s. m. (Pop. și fam.) Om șarlatan, șmecher, escroc, pungaș. [Var.: pezevénghi s. m.] – Din tc. pezevenk. Vezi definitia »
NURÁGHI s. m. pl. denumire dată monumentelor sarde din epoca bronzului, în formă de turn tronconic cu pereți groși de piatră, servind ca refugii sau fortărețe. (< fr. nuraghi) Vezi definitia »