plantóș, -ă, adj. (reg.; despre oameni) mare și prost. Vezi definitia »

TAMẤȘ, tamâșuri, s. n. Proptea care se așază sub un butoi pentru a-l fixa și a-l împiedica să se rostogolească. – Din magh. támasz. Vezi definitia »

CIUVÁȘ, -Ă, ciuvași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Republicii Autonome Ciuvașe sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține ciuvașilor (1), privitor la ciuvași. – Din rus. čuvași. Vezi definitia »

URCÚȘ, urcușuri, s. n. 1. Faptul de a (se) urca. 2. Loc, drum care este în pantă, care urcă. ◊ Loc. adv. În urcuș = în sus, în pantă. – Urca + suf. -uș. Vezi definitia »

coldúș (-și), s. n. – Cerșetor. – Var. culduș, coldan. Mag. koldus (Cihac, II, 494; DAR; Gáldi, Dict., 118). În Trans. și Bucov. – Der. coldui (var. culdui), vb. (a cerși, a cere de pomană), din mag. koldulni; coldănesc, adj. (de cerșetor). Vezi definitia »