PROHODÍT¹, prohodituri, s. n. Prohodire, prohod. – V. prohodi. Vezi definitia »

povârnít s.n. (reg.) înfășuratul funiei pe un par (din mijlocul ariei) la treieratul cu cai. Vezi definitia »

ÎNVECHÍT, -Ă, învechiți, -te, adj. Care a devenit vechi; degradat, uzat. ◊ Expr. (A fi) învechit în rele = (a fi) deprins cu practicarea unor fapte sau obiceiuri rele; (a fi) înrăit. ♦ Ieșit din actualitate, anacronic, depășit, perimat; care nu se mai folosește. ♦ Care are concepții vechi, depășite. – V. învechi. Vezi definitia »

ȚÂRÂÍT, -Ă, țârâiți, -te, adj. v. ȚÂRÂI. – [DEX '98] Vezi definitia »

ONĂNĂÍT, -Ă, onănăiți, -te, adj. (Reg.) Fonf. – V. onănăi. Vezi definitia »