Definita cuvantului meliță
méliță (mélițe), s. f. – 1. Unealtă de melițat. – 2. Flecar, palavragiu. – Megl. mel’iță. Bg. melica, sb. maljica, din sl. mlĕti, mĕlją, mĕljesi „a măcina” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 192; Byhan 318; Conev 75). – Der. melița, vb. (a mărunți cu melița; a trăncăni); melițător, s. m. (cel care meliță); melițat, s. n. (melițare); melițoi, s. n. (meliță mare); melițuică, s. f. (meliță mică).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu meliță
NOTOCÓRDĂ s.f. v. notocord. Vezi definitia »
FILOEMBRIOGENÉZĂ s. f. evoluție datorată modificării cursului dezvoltării embrionare. (< fr. phyloembryogenèse) Vezi definitia »
DIÚRNĂ s. f. 1. indemnizație acordată pe timp de o zi unei persoane plecate în deplasare, pentru acoperirea cheltuielilor făcute. 2. plata zilnică a unui diurnist. (< lat. diurna) Vezi definitia »
BÉNĂ, bene, s. f. 1. Parte a autocamionului în care se încarcă materialele. 2. Cupă metalică la macarale, elevatoare etc. – Din fr. benne. Vezi definitia »
consăteáncă s. f., g.-d. art. consăténcei; pl. consăténce Vezi definitia »