TRASÓR s.n. 1. Ac de oțel pentru trasarea de linii pe o piesă de metal; trasator. ♦ (Poligr.) Unealtă alcătuită dintr-o lamă neascuțită de oțel, folosită în legătorie pentru trasarea de linii aurite, pentru presarea marginilor scoarțelor etc. 2. Proiectil învelit într-un material fosforic care-l face să aibă traiectoria luminoasă. 3. (Fiz.) Izotop radioactiv al unui element stabil care, introdus împreună cu elementul respectiv într-un sistem oarecare, permite să se urmărească drumul parcurs de acel element în sistem. 4. Trasor de rută (sau de drum) = aparat pentru trasarea automată a drumului unei nave pe hartă. [Cf. fr. traceur]. Vezi definitia »

MAVROFÓR, mavrofori, s. m. Voluntar grec din unitățile de elită ale eteriei. – Din ngr. mavrofóros. Vezi definitia »

INTEROCEPTÓR, interoceptori, s. m. (Biol.) Terminație nervoasă a unui analizator intern care culege și transmite impulsuri primite de la organele interne. – Din fr. interocepteur, engl. interoceptor. Vezi definitia »

1. usor de controlat, convins 2. maleabil 3. (despre algoritmi) care dureaza un timp rezonabil din latinescul – tractabilis (administrabil), tractare, trahere(a desena) Vezi definitia »

BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj. Care bocește. – Din boci + suf. -(i)tor. Vezi definitia »