HÁFNIU s. n. Element chimic, metal rar, asemănător cu oțelul, care se găsește în minereurile de zirconiu și care se întrebuințează în electrotehnică; celțiu. – Din fr. hafnium, germ. Hafnium. Vezi definitia »

propriu Vezi definitia »

INTERLÚDIU, interludii, s. n. Episod muzical care face legătura între două momente mai importante ale unei opere muzicale; p. ext. piesă muzicală care leagă între ele două momente ale unei lucrări dramatice. – Din it. interludio, fr. interlude. Vezi definitia »

ELASMOTÉRIU s. m. rinocer uriaș din cuaternar, cu o protuberanță mare pe frunte și una pe oasele nazale. (< elasmo- + -teriu) Vezi definitia »

PALEOTÉRIU, paleoterii, s. m. Animal mamifer fosil, erbivor, din prima jumătate a erei terțiare, asemănător cu tapirul. [Pr.: -le-o-te-riu] – Din fr. paléothérium. Vezi definitia »