CLĂNȚĂNÍT, s. n. Faptul de a clănțăni; zgomot produs prin ciocnirea ritmică a dinților, a unor obiecte de metal etc.; clănțăneală, clănțănitură. – V. clănțăni. Vezi definitia »

COLORÍT, colorituri, s. n. 1. Totalitatea culorilor unui obiect; bogăție de culori. ♦ Efect care rezultă din îmbinarea culorilor unui tablou; colorație. ♦ Culoare. 2. Fig. (Despre abstracte, despre stilul operelor literare etc.) Nuanță expresivă, strălucire deosebită. – Din fr. coloris, it. colorito. Vezi definitia »

SURGHIUNÍT, -Ă, surghiuniți, -te, s. m. și f. Persoană exilată; proscris. – V. surghiuni. Vezi definitia »

PLESNÍT¹ s. n. Faptul de a plesni. [Var.: pleznít s. n.] – V. plesni. Vezi definitia »

IMPLICÍT, -Ă, impliciți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este inclus, conținut în altceva (fără a mai fi exprimat direct); care se înțelege de la sine. – Din fr. implicite, lat. implicitus. Vezi definitia »