Definita cuvantului merizi
merízi s. f. pl. – Miezul zilei. – Var. meriză, merey, mirez. Mr. amiridz. Lat. mĕridῑes (Candrea-Dens., 1109; REW 5531). – Der. meriza, vb. (a se odihni la miezul zilei – despre turme -), din lat. mĕrῑdiāre; merizătoare (var. meriziște, meriziștină, meriziș, mirez), s. f. (loc de odihnă pentru vite). Cuvinte rare; numai în Trans., de N. și Maram.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu merizi
probozí (probozésc, probozít), vb. – A certa, a mustra, a dojeni. Var. (îm)probozi, pobrozi, probăzi, pobrăzi. Sl., cf. sb. preobrazati „a reforma, a transforma”; după Tiktin din sl. poobrazati „a reprezenta”. În Mod., rar. – Der. probozeală, s. f. (mustrare, dojană); probăzitură, s. f. (insultă). Vezi definitia »
swázi [swa pron. sŭa] adj. invar., s. m. și f. sg. și pl. Vezi definitia »
herezí, herezésc, vb. IV (înv.) a moșteni. Vezi definitia »
SEFÁRZI s. m. pl. Evrei de rit spaniol emigrați din Spania în nordul Africii, în Orientul Apropiat și în unele țări europene. – După fr. Sefardini. Vezi definitia »
brezí, brezésc, vb. (reg.) 1. a păta, a murdări. 2. a înfrunta, a certa. Vezi definitia »