Definita cuvantului mertic
mertíc (mertíce), s. n. – 1. Măsură de capacitate pentru solide, cu valoare variabilă, echivalînd între 1 și 7 litri. – 2. Uium. – 3. Rație, porție. Origine neclară. Pare să provină din ngr. μεριτιϰόν, ngr. μερτιϰόν „parte”, de unde a trecut în v. sb. mèrtik (sec. XIV, cf. Vasmer, Gr., 97), sb., cr., slov. mertuk, mag. mérték. Cuvîntul se explică în ngr. prin μερίδιον „parte”, μερίζω „a împărți”. Fără îndoială, se poate explica prin mag. mérték, considerat ca der. din mérni „a măsura” (Cihac, II, 515; Miklosich, Fremdw., 110; Berneker, II, 38; Gáldi, Dict., 94). Der. din ngr. merge mai bine cu sensul al treilea și cu der. mertici, vb. (a rupe în bucăți, a bucățeli).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mertic
ciftilíc (ciftilícuri), s. n. – Moșie, proprietate la țară. – Var. cift(i)lîc, cif(t)lic. Tc. çif(t)lik (Șeineanu, III, 41). Sec. XVIII. Vezi definitia »
TAXIDÉRMIC, -Ă adj. Referitor la taxidermie. [< fr. taxidermique]. Vezi definitia »
GERONTOCRÁTIC, -Ă adj. Referitor la gerontocrație. [< fr. gérontocratique]. Vezi definitia »
ELECTRODIAGNÓSTIC s.n. Diagnostic bazat pe excitabilitatea organismului la curenți electrici. [Pron. -di-ag-. / < fr. électrodiagnostic]. Vezi definitia »
VISCOPLÁSTIC, -Ă adj. (despre o substanță) în același timp vâscoasă și plastică. (< fr. viscoplastique) Vezi definitia »