Definita cuvantului mertic
mertíc (mertíce), s. n. – 1. Măsură de capacitate pentru solide, cu valoare variabilă, echivalînd între 1 și 7 litri. – 2. Uium. – 3. Rație, porție. Origine neclară. Pare să provină din ngr. μεριτιϰόν, ngr. μερτιϰόν „parte”, de unde a trecut în v. sb. mèrtik (sec. XIV, cf. Vasmer, Gr., 97), sb., cr., slov. mertuk, mag. mérték. Cuvîntul se explică în ngr. prin μερίδιον „parte”, μερίζω „a împărți”. Fără îndoială, se poate explica prin mag. mérték, considerat ca der. din mérni „a măsura” (Cihac, II, 515; Miklosich, Fremdw., 110; Berneker, II, 38; Gáldi, Dict., 94). Der. din ngr. merge mai bine cu sensul al treilea și cu der. mertici, vb. (a rupe în bucăți, a bucățeli).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mertic
ANTICRIPTOGÁMIC, -Ă adj., s.n. (Produs chimic) care protejează plantele împotriva bolilor cauzate de ciuperci. [Cf. fr. anticryptogamique]. Vezi definitia »
nemăsurárnic, nemăsurárnică, adj. (înv.) nemăsurat; imponderabil. Vezi definitia »
BISÉMIC, -Ă adj. (despre cuvinte) care are două sensuri diferite, în funcție de context. (< fr. bisémique) Vezi definitia »
AUTOCRÁTIC, -Ă, autocratici, -ce, adj. Care are caracter de autocrație; care are puteri absolute. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocratique. Vezi definitia »
ENARMÓNIC, -Ă, enarmonici, -ce, adj. (Despre sunete) De aceeași înălțime, dar cu denumiri, notații diferite. – Din fr. enharmonique. Vezi definitia »