Definita cuvantului meserciu
mesérciu (-ii), s. m. – Măcelar. Bg., sb. mesar „măcelar”, cu suf. tc. -či (Scriban). Mai puțin probabilă der. din sb. mesarče, dim. al lui mesar (Tiktin; Candrea). – Der. meserniță (var. din Banat mesarniță), s. f. (măcelărie), din sb. mesarnica.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu meserciu
zircóniu (metal) [niu pron. nĩu] s. n. art. zircóniul; simb. Zr Vezi definitia »
ALUMÍNIU (‹ fr. {i}) s. n. Element chimic (Al; nr. at. 13, m. at. 26,98, gr. sp. 2,7, p. t. 658ºC, p. f. 2.500ºC); metal ușor, de culoare argintie, cu conductivitate termică și electrică bune, maleabil și ductil, stabil față de aer. În combinații fucționează trivalent. Se obține pe cale electrolitică, utilizînd ca materie primă bauxita. A. și aliajele sale au variate utilizări în tehnică. A fost descoperit în 1825 de H. Chr. Oersted. ♦ A. sinterizat = produs finit sau semifabricat obținut din aluminiu prin presare-sinterizare și utilizat la fabricarea unor organe de mașini care lucrează la temperaturi înalte, precum și în tehnica nucleară. Vezi definitia »
CENÓBIU, cenobii, s. n. (Biol.) Colonie imobilă de organisme unicelulare. – Din it. cenobio. Vezi definitia »
SCENÁRIU s.n. Text care cuprinde subiectul unei piese de teatru, al unui film etc., precum și indicații tehnice și de regie. [Pron. -riu. / < fr. scénario, it. scenario]. Vezi definitia »
ENDOCRÁNIU s. n. fața internă a cutiei craniene. (după fr. endocrâne) Vezi definitia »