PERȘ, perșuri, s. n. Prăjină folosită la sărituri (acrobatice) în înălțime. ♦ P. ext. Număr de circ executat cu această prăjină. – Din fr. perche. Vezi definitia »

TÁLMEȘ-BÁLMEȘ s. n. (Fam.) Amestec confuz, îngrămădire dezordonată din care nu se mai poate înțelege sau alege nimic. – Et. nec. Vezi definitia »

țăcăráș s.m. sg. (reg.) căpiță de fân. Vezi definitia »

necinstéș, -ă, adj. (înv.) lipsit de respect; irevențios. Vezi definitia »

TÂRÂÍȘ² s. n. Târâire, târâș². ◊ Loc. adv. De-a târâișul = târându-se pe jos. – Din târâi + suf. -iș. Vezi definitia »