Definita cuvantului meteahnă
meteáhnă (metéhne), s. f. – 1. (Înv.) Stricăciune, cusur, neplăcere, neajuns, supărare. – 2. Imperfecțiune, defect, lipsă, daună, pată. Creație expresivă, bazată pe ideea de „imperfecțiune” exprimată prin aceleași mijloace ca în metehău, cf. și mătăhală, metearcă; finala ca în bahnă, care este posibil să fie de asemeni cuvînt expresiv. Der. din sb., cr. mahana (Cihac, II, 194) nu pare posibilă; cea de la beteag „bolnav” (Tiktin; Scriban) se bazează pe o var. beteahnă, folosită de Dosoftei; dar cum inventivitatea verbală a acestui autor este cunoscută, e vorba mai curînd de o indicație în plus asupra originii sale expresive.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu meteahnă
SPRINTENEÁLĂ, sprinteneli, s. f. Însușirea de a fi sprinten; vioiciune, rapiditate și ușurință în mișcări. – Sprinten + suf. -eală. Vezi definitia »
șpureáncă s.f. (reg.) fată nelegitimă. Vezi definitia »
TELEÁGĂ, telegi, s. f. 1. Căruță mică (cu două roți) care servește la transportul persoanelor sau al unor poveri ușoare. 2. Cotigă (la plug). – Din sl. telĕga. Vezi definitia »
PLACHÉTĂ s. f. 1. volum mic cu un număr redus de pagini; culegere de versuri. 2. medalie modelată pe o singură față, care se oferă de obicei ca premiu în competițiile sportive. 3. ~ sangvină = trombocit. (< fr. plaquette) Vezi definitia »
IZOTÉRĂ s. f. linie care unește punctele cu aceeași căldură medie în timpul verii. (< fr. isothère) Vezi definitia »