Definita cuvantului miasmă
miásmă (miásme), s. f. – Duhoare. Fr. miasme. – Der. miasmatic, adj., din fr. miasmatique; înmiasma, vb. (a răspîndi mirosuri urîte).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu miasmă
SUBSEMNĂTÚRĂ, subsemnături, s. f. (Neobișnuit) Semnătură. – Din subsemna + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »
mexicáncă (fam.) s. f., g.-d. art. mexicáncei; pl. mexicánce Vezi definitia »
țágră (-re), s. f. – Trepied. Probabil din ngr. τσάγρα „cursă”. Vezi definitia »
EPITÉZĂ s. f. 1. (med.) corecție a unei articulații defectuoase. 2. paragogă. (< fr. épithèse, gr. epithesis) Vezi definitia »
ZOÁNĂ, zoáne, s.f. (Reg.) Pleavă rămasă de la vânturatul grânelor. Vezi definitia »