proclețél adj. m. (reg.) afurisit. Vezi definitia »

noricél, noricéi, s.m. (reg.) norișor. Vezi definitia »

MITITÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mititei, -ele, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui mic; micuț. ◊ Expr. De mititel = de mic copil; de tânăr. A se face mititel = a se strânge (pentru a nu fi văzut); p. ext. a lua o atitudine modestă, umilă (în fața cuiva). ♦ (Substantivat) Apelativ afectuos pentru a vorbi cu sau despre un copil ori (ir.) cu sau despre o ființă tânără, naivă. 2. S. m. Cârnăcior făcut din carne tocată, amestecată cu diverse condimente, care se mănâncă fript la grătar; mic. 3. S. m. (Pop.; art.) Unul dintre numele dracului. – Din mic. Vezi definitia »

DRÓSEL s. n. bobină la unele aparate de radio. (< germ. Drossel) Vezi definitia »

MUNTICÉL, munticei, s. m. (Rar) Diminutiv al lui munte (1); muntișor. – Munte + suf. -icel. Vezi definitia »