EPISTEMOLOGÍE s. f. parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii din cadrul diferitelor științe; teorie a cunoașterii științifice. (< fr. épistémologie) Vezi definitia »

FOTOELASTICIMETRÍE s. f. (Fiz.) Metodă de măsurare optică a tensiunilor din masa unui corp. [Pr.: -to-e-] – Din fr. photoélasticimétrie. Vezi definitia »

SINOVÍE s.f. (Biol.) Lichid transparent de culoare galbenă, secretat de membranele seroase situate în cavitatea articulațiilor, care înlesnește alunecarea oaselor unele peste altele. [Gen. -iei. / < fr. synovie, cf. lat.med. synovia]. Vezi definitia »

reguláție, reguláții, adj. (înv.) dispoziție, decizie. Vezi definitia »

IZOLÁȚIE s. f. strat izolant între două medii sau sisteme fizice. (< fr. isolation) Vezi definitia »